Încrederea mea în omenire pleacă.. vine..

Sursa: noper.ro Într-o zi mă întorceam de la muncă obosită ruptă. Ca un câine. Lucrez ceva ce îmi place, să fie clar, dar chiar îmi atinsesem limita (cred) în ziua aia. Şi, probabil d-aia, eram şi foarte sensibilă (cu nervii, vreau să zic ). Cred că tocmai pentru că eram obosită, am început să îi observ mai bine pe toţi din jur. Cât de mult prost gust îi caracterizează, cât de nepăsători, de duritori-în-cur (nu mi-am propus să vorbesc frumos),… Continue reading »